Ochiul bionic redă într-adevăr vederea nevăzătorilor?
Ochiul bionic sau ochiul artificial care poate ajuta nevăzătorii să-şi recapete parţial vederea nu mai este de domeniul ştiinţifico-fantastic. Invetat şi dezvoltat de o companie americană, ochiul bionic a ajuns deja la ce-a de-a doua variantă, intitulată Argus II. Cercetări în acest domeniu se desfăşoară şi în ţări din Europa. De exemplu, în Marea Britanie, în cadrul unui proiect susţinut Sistemul Naţional de Sănătate, în ianuarie 2017 zece pacienţi complet nevăzători din cauza unei boli genetice au acceptat să le fie implantat un ochi bionic ce le va reda parţial vederea. Ştirile legate de ochiul bionic aduc speranţă în rândul nevăzătorilor şi întrebarea firească pentru un nevăzător din România este: în viitorul apropiat vor putea beneficia şi pacienţii români de această tehnologie? Ce înseamnă de fapt acest acest ochi bionic? Redă într-adevăr vederea celor care au pierdut-o?
Despre toate acestea vorbeşte prof. dr. Dănuţ Costin, şeful Clinicii de Oftalmologie din cadrul Spitalului de Neurochirurgie ”Nicolae Oblu” Iaşi. Acesta a precizat că ochiul bionic poate fi implantat şi la laşi deoarece aici există specialişti şi dotări pentru a realiza un astfel de proiect. Mai mult, s-au făcut deja primii paşi pentru a crea un colectiv de medici, biongineri, psihologi etc. Colectiv care să realizeze la Iaşi primul implant de ochi bionic.
”Să nu ne închipuim că pacientul vede în câteva zile după implantul de ochi bionic”!
Reporter: Ochiul bionic este un termen foarte tehnic dar care poate da foarte multe speranţe nevăzătorilor. S-a vorbit mai mult în presa de specialitate despre această inovaţie şi pare puţin credibil că deja sunt pacienţi în alte ţări care au beneficiat de o astfel de tehnologie. Şi care chiar văd. Pe scurt, în termeni simpli, putem descrie ochiul bionic ca fiind alcştuir din două implante – unul la nivelul globului ocular şi unul la nivelul creierului – şi o pereche de ochelari speciali care trebuie purtaţi tot timpul. Iar omul îşi recapătă vederea. Este adevărat? Chiar îşi recapătă vederea cei care beneficiază de un astfel de implant?
Prof. dr. Dănuţ Costin: Ochiul bionic este o realitate a prezentului, dar este mai ales viitor. Vorbesc de prezent deoarece cercetările efectuate în străinătate cu implant ocular model Argus II, au rezultate concrete. Aceste rezultate înseamnă că anumite categorii de pacienţi care nu mai aveau nici o şansă să vadă dar care au beneficiat de un astfel de implant şi-au recăpătat parţial vederea. Printre pacienţii care pot beneficia de implantul de ochi bionic se numără pacienţii cu degenerescenţă tapeto-retiniană – boală moştenită genetic şi care duce la orbire într-un timp relativ scurt. Pentru aceşti bolnavi ochiul bionic este singura şansă de a vedea, de a recupera o parte din vedere. O altă categorie importantă o prezintă persoanele cu degenerescenţa maculară legată de vârstă. În prezent aceşti bolnavi nu au ca variantă decât un tratament de temporizare ce încetineşte evoluţia bolii. Chiar cu injecţii intraoculare, cu sau fără medicamente, boala evluează şi mai devreme sau mai târziu tot la orbire se ajunge. Bineînţeles, se pot adăuga şi cei care şi-au pierdut vederea în urma unor traumatisme ce au dus la dezlipirea de retină.
Vreau însă să punctez un lucru: să nu ne închipuim că performanţa este extraordinară. Că pacientul vede în câteva zile după ce i-a fost implantat ochiul bionic. Dar paşii făcuţi în ultimii ani în această direcţie sunt extraordinari de mari. De exemplu, dacă după primele implanturi pacientul vedea iniţial umbre, lumini, contururi, acum vorbim de pacienţi care au început să distingă detalii, să distingă mişcarea şi să-şi perfecţioneze constant vederea. Subliniez că pentru a realiza aceste performanţe este nevoie de o echipă multidisciplinară, nu doar de oftalmolog. Din echipă fac parte şi neurochirurgi, informaticieni, biologi, fizicieni, psihologi, kinetoterapeuţi etc. Un rol foarte important îl au specialiştii care se ocupă de reabilitare.
Reabilitarea nu înseamnă ceea ce înţelegem noi simplist prin termenul de recuperare. Ci se referă la un proces complex, de lungă durată. Iar noi trebuie să pregătim oameni pentru a putea reabilita un pacient care ar beneficia de un astfel de implant. Practic, greul va reveni celor care vor face reabilitarea. Repet, nu este vorba doar de operaţia în sine. Pacientul trebuie foarte bine pregătit înainte de operaţie şi ajutat şi după intervenţie cu programe speciale de recuperare. Asta deoarece pacientul intră practic într-o altă dimensiune. Noi îl preluăm ca nevăzător chiar dacă a văzut la un moment dat într-o anumită măsură cum este cazul celor care au orbit din cauza unor boli genetice moştenite. După o astfel de intervenţie, pacientul trebuie să înveţe să vadă din nou, să analizeze informaţiile transmise de ochiul bionic. Este ca atunci când un copil învaţă să meargă. Nu îl operezi astăzi şi vede imediat. Este un proces de lungă durată dar rezultatele sunt extraordinare pentru pacient. Care chiar dacă îşi recapătă doar parţial vederea, scapă din întuneric”.
Avem premisele necesare pentru a demara un astfel de proiect la Iaşi!
Ochiul bionic înseamnă de fapt viitorul. Încercăm să formăm la Iaşi o echipă care va avea ca obiectiv realizarea primului implant de ochi bionic din România. Avem premisele necesare pentru a putea demara un astfel de proiect. Avem ofltalmologi, neurochirurgi, biologi şi informaticieni, psihologi etc. Proiectul este în faza de început dar am făcut deja primii paşi pentru a forma colectivul de specialişti. Nu trebuie să uităm că avem nişte plusuri care ne pot ajuta să ducem la final un astfel de proiect. De exemplu, pe partea de dotare la nivelul Spitalului de Neurochirurgie „Nicolae Oblu” Iaşi există aparatură şi tehnologie performantă dar şi medici pregătiţi în mare măsură să facă astfel de intervenţii. Bineînţeles, specialiştii implicaţi vor urma cursuri de specializare, la fel ca şi ceilalţi membri ai echipei. Cel mai important este faptul că dotările actuale ale Spitalului de Neurochirurgie Iaşi şi experienţa personalului sunt foarte bune şi ne permit să ne dezvoltăm în această direcţie. Şi să nu uităm de un alt atu important: Facultatea de Bioinginerie din cadrul UMF Iaşi care are un nucleu de cercetare foarte bun unde există informaticieni, biologi, medici care se pot ocupa de partea de bioinginerie. Aşa cum spuneam în momentul de faţă proiectul este la primii paşi şi dorim să dezvoltăm foarte mult componenta de reabilitare la nivelul funcţiei vizuale.
Nu putem ignora noile inovaţii biotehnologice care reprezintă viitorul în medicină!
Reporter: De unde vor veni totuşi banii. În prezent sumele vehiculate pentru un astfel de implant sunt foarte mari: de aproximativ 100.000 de euro pentru un pacient. E puţin probabil ca Statul Român să deconteze un astfel de implant.
Prof. dr. Dănuţ Costin: Orice inovaţie în domeniul medical este foarte scumpă la început. Nu trebuie însă să ne descurajeze ideea că în România nu se vor deconta astfel de intervenţii. Noi trebuie să ne pregătim pentru viitor. şi trebuie să construim un astfel de proiect etapă cu etapă. Aşa cum spuneam vestea bună este că din punct de vedere clinic suntem capabili să realizăm astfel de intervenţii. Avem aproape toate dotările necesare, avem specialişti care vor avea nevoie de câteva stagii de specializare pentru a face parte din echipă. Avem biologi, informaticieni, psihologi, kinetoterapeuţi. Dar, în primul rând, trebuie să dezvoltăm foarte bine partea de reabilitare. Care, aşa cum am subliniat mai sus, este foarte importantă şi cea mai dificilă. Implantarea în sine a ochiului bionic nu este cea mai dificilă etapă de realizat. Bineînţeles, se pune şi problema de fonduri. Există însă posibilitatea de a accesa granturi de cercetare şi de a obţine ajutor din partea societăţii civile. Nu îmi fac încă speranţe că Statul Român va susţine financiar un astfel de proiect. Ca să nu fiu pesimist până la capăt por spune că depinde foarte mult de cum va evolua situaţia în general în România. Atâta timp însă cât medicina şi biotehniologia se dezvoltă cu paşi repezi şi aduc noi soluţii pentru pacient, noi nu le putem ignora. Trebuie să încercăm să ne adaptăm şi să ne pregătim pentru viitor. Nu pot spune când vom face primul implant de ochi bionic: peste un an, peste doi sau peste trei ani. Dar, cu siguranţă, dacă nu facem demersurile pentru a constitui şi pregăti o echipă de specialişti, nu vom putea face implant de ochi bionic nici peste patru sau cinci ani.