Daltoniștii încurcă culorile dar văd foarte bine noaptea
Alina Ștefănescu, Tecuci: ”Pentru că fiica mea lucrează în străinătate, mă ocup eu de băiețelul ei. Copilul are 5 ani și, absolut din întâmplare, am aflat că el nu poate deosebi culorile roșu și verde. Practic, doamnele educatoare m-au atenționat că el nu se descurcă să distingă aceste culori. Am fost cu el la medic și mi-a spus că are daltonism, dar nu mi-au dat niciun tratament. Băiatul plânge că râd ceilalți copii de el iar eu nu știu cum să procedez. Nu știu ce este daltonismul și ce aș putea face pentru copil ca să-l ajut”.
Prof. Univ. Dr. Dănuţ Costin: ”Daltonismul sau cecitatea cromatică, este o tulburare a vederii cromatice, constând în incapacitatea de a deosebi unele culori de altele (mai ales roșu și verde, culorile complementare). Celulele cu conuri receptează cantități mari de lumină. Sunt responsabile de vederea diurnă și colorată și la rândul lor sunt de 3 tipuri. Fiecare din acest tip fiind sensibil la o anumită lungime de undă (culoare), astfel: celule care sunt sensibile la lungimi de undă mari (roșu); celule care sunt sensibile la lungimi de undă medii (verde); celule care sunt sensibile la lungimi de undă scurte (albastru).
Celulele cu bastonașe receptează lumina slabă și sunt responsabile de vederea nocturnă. Cu ajutorul acestora ochiul vede în situații de luminozitate scăzută, fără să dea informații despre culorile din jur. Celulele cu bastonașe sunt de un singur tip.
În cazul daltonismului există un deficit sau chiar inexistența unuia sau a mai multor tipuri de celule cu conuri, explicând deficitul de a distinge anumite culori. Forma ușoară a cecității cromatice apare când toate cele trei celule con sunt prezente, dar una dintre ele nu funcționează corect. Astfel, creierul percepe o culoare diferită de cea normală.
Atunci când celulele pentru roșu lipsesc (protanopie), este foarte dificil ca persoana să distingă culoarea roșie de cea verde. În schimb, în cazul în care lipsesc celulele fotoreceptoare pentru verde (deuteranopie), persoana reușește să distingă culoarea roșie de cea verde pe baza nuanțelor culorii. O persoană care suferă de daltonism are deuteranopie și protanopie.
Tritanopia reprezină dificultatea de a distinge culoarea albastră și tendința de a vedea lumea în tonuri de roz-verzui.
Vorbim despre daltonism complet atunci când o persoană vede doar în nuanțe de gri. Doar 0,00003% din populația lumii suferă de daltonism complet.
Daltonismul poate fi de cauză genetică, legată de cromozomul X. O mamă care este purtătoare a bolii, adică are un cromozom X normal și un cromozom X ce prezintă o mutație a genelor pentru pigmenții roșu/verde, nu va manifesta boala. În schimb, fiul său va avea 50% șanse de a o manifesta. Din cauza faptului că bărbații (XY) au un singur cromozom X, sunt mai susceptibili de a dezvolta boala. Pentru ca boala să se manifeste la fiica (XX) ei, este necesar ca și tatăl să aibă daltonism.
Daltonismul congenital afectează, în mod obișnuit, ambii ochi în mod egal și rămâne stabil pe tot parcursul vieții.
Cauzele care pot duce la daltonismul dobândit pot fi provocate de traumatisme ale retinei, ale nervului optic sau cerebrale; unele medicamente care tratează sufeințe cardiace, hipertensiunea arterială, disfuncția erectilă, infecțiile, tulburările nervoase și problemele psihologice; expunerea la toxine, precum sulfura de carbon sau anumite îngrășăminte; consumul de droguri; anumite boli, precum: anemia falciformă, diabetul, degenerescența maculară, boala Alzheimer, glaucomul, boala Parkinson, alcoolismul cronic și leucemia.
În cazul daltonismului dobândit boala poate să nu afecteze ambii ochi simultan și în aceeași măsură. De asemenea, există tendința de a se agrava în timp.
Manifestările daltonismului variază în funcție de forma acestuia. În unele cazuri, daltonismul are o manifestare ușoară și pacientul nu realizează că suferă de această afecțiune.
În general, semnele și simptomele sunt observate de părinți atunci când aceștia îi învață pe copii culorile. Semnele sunt:
- dificultăți de a vedea culorile în mod obișnuit în condiții de iluminare corespunzătoare;
- incapacitatea de a face diferența dintre nuanțele aceleiași culori sau dintre culori similare – este mai frecvent pentru culorile roșu și verde sau albastru și galben;
- copiii nu sunt atenți când colorează;
- probleme în identificarea creionului de culoare roșie sau verde sau a oricărui creion de culoare cu roșu sau verde în compoziția sa (de exemplu violet, maro);
- miros mâncarea înainte de a mânca;
- au un excelent simț al mirosului;
- văd bine noaptea;
- au sensibilitate la lumini puternice;
- întâmpină dificultăți atunci când citesc de pe pagini colorate sau scris colorat pe un fond altul decât alb;
- se pot plânge că îi dor ochii sau capul dacă privesc ceva roșu pe fundal verde sau invers.
La unii oameni problema este nedetectată deoarece ei au învățat să asocieze anumite culori cu anumite obiecte. De exemplu, ei știu că iarba este verde așa că ei numesc culoarea pe care o văd verde.
Pentru diagnosticul daltonismului se utilizează un set de teste specifice.
Nu există tratament care să vindece daltonismul. Doar în cazul daltonismului dobândit prin medicamente, expunere la substante toxice sau din cauza unor boli, întreruperea medicației care cauzează probleme de vedere, toxicului sau tratarea afecțiunilor oculare pot avea ca rezultat o îmbunătățire a vederii cromatice.
Purtarea unui filtru colorat pe ochelari sau o lentila de contact colorată poate îmbunătăți percepția asupra contrastului dintre culori. Acest filtru schimbă spectrul luminii care îl traversează în așa fel încât acesta să producă un stimul în ochiul persoanei care suferă de daltonism asemănător celui al unei persoane cu vedere cromatică sănătoasă.
Folosind lentilele de corecție, daltoniștii pot să perceapă și nuanțele cromatice pe care anterior nu le puteau distinge. Prin acest tip de lentile se poate îmbunătăți capacitatea unui daltonist de a distinge culorile, iar în 80% din cazuri poate determina corecția completă.”
Sursa: Ziaruldeiasi.ro